Am participat in ultimele patru saptamani la discutiile din comisie si, apoi, din plenul Camerei deputatilor, pentru Legea Educatiei Nationale. La inceput am fost animat de bucurie si entuziasm pentru ca exista sansa sa dam natiunii o lege care, peste ani, isi va fi aratat roadele, ar fi crescut nivelul general de cunoastere al poporului si competitivitatea tarii. Pe masura ce dezbaterile au avansat mi-am dat seama de cat de naiv am putut fi. Aveam de luptat cu o viziune clara, rece, premediata, a autorilor de a a-si rezolva, pe de o parte, interesele personale si, pe de alta, de a da satisfactie partidului la guveranare acum, PDL. Fiindca toate cele trei proiecte discutate in comisie, cel al guvernului, cel al PSD si cel al PNL, se revendica din Pactul national pentru educatie, exista si asemanari intre ele. Pe scurt, tot ce e bun in aceasta lege nu e nou si tot ce e nou este prost. Mai mult decat atat, legea educatiei, fundamentala pentru orice natiune, a fost adoptata in Camera Deputatilor cu o viteza uluitoare si a beneficiat de un caracter anonim perfect. Am observat cum, in umbra nenorocirilor anuntate de guvern, toata dezbaterea publica s-a purtat in acea directie si puterea a putut astfel sa adopte aceasta lege cu costuri politice minime. Cel putin pana acum…

Partile bune din lege sunt cele care respecta pactul si se regasesc numai in partea de invatamant preuniversitar: descentralizarea resursei umane, cea financiara si cresterea importantei consiliilor de administratie unde, pana la urma, consiliul profesoral, fara director, reprezinta 50%. Acesta a fost, de fapt, si singurul amendament de fond acceptat la aceasta lege si inlocuieste propunerea guvernului ca in CA-uri proportia sa fie 4 profesori, 4 reprezentanti ai CL si 4 parinti, plus directorul. Acest articol ar fi permis politizarea completa, in toate culorile, a scolii romanesti. Voi incerca in continuare, pe scurt, sa prezint motivele mele majore de nemultumire, exemplificate cu articole ale legii, motive care, la final, au inclinat balanta si m-au determinat sa votez impotriva acesteia, in ciuda inceputului acestei fraze.

1. Incapatanarea ministerului de a nu accepta introducerea obligativitatiii liceului. Aceasta masura trebuia neaparat sa insoteasca masura trecerii clasei a IX-a la gimnaziu. Ea ar fi generat, in timp, ca toti copiii Romaniei sa fi absolvit liceul, gratuit. Statul trebuie sa sustina acest lucru pentru ca el presupune clar cresterea competitivitatii natiunii. Ca si motivatie in extremis si in teorie, am convingerea ca un popor care, in integralitatea sa, a absolvit minimum cursurile liceale, avand deschise portile universitatii, produce mai mult si traieste mai bine decat unul care are ca minimum opt clase reale si pentru care, la 16 ani, principalul mijloc de trai devine sapa. Asa cum prevede acum legea, ca liceul sa devina obligatoriu cel tarziu in 2020, (ministerul recunoscand asadar justetea argumentatiei anterioare), nu vom face decat sa ii condamnam pe copiii care vor termina cei zece ani de invatamant obligatoriu in mediul rural sa ramana acolo, doar cu gimnaziul incheiat si fara vreo calificare. Art.22.

2. Astazi, pe buna dreptate, parintii acuza presiunea care se pune pe note cat mai mari, in vederea admiterii la liceu. In reglementarile actuale, aceasta medie conteaza doar 50%. In ciuda afirmatiilor sforaitoare ca legea da posibilitatea liceelor performante sa isi selecteze singure elevii, nota finala de admitere in liceu va fi data de 70% ! portofoliul educational din invatamantul obligatoriu, media de finalizare a acestuia si media la evaluarile de la sfarsitul clasei a IX-a, si doar de 30 % !!! examenul de admitere in liceul respectiv! Am propus ca aceste procente sa fie de 40% si, respectiv, 60%. Numai asa ar fi putut liceul sa isi selecteze copiii cu care sa isi pastreze sau creasca nivelul de performanta, copii care, la randul lor, evaluasera corect nivelul lor de pregatire si pe cel al liceului de exigenta. Evident, amendamentul a fost respins si presiunea pe note, marita! Art. 65.

3. Autonomia universitara a fost desfiintata si s-a legiferat calea politizarii universitatilor!

Prima atestare documentara a autonomiei universitare a fost in 1231, cand, in urma grevei de la Universitatea din Paris, Regele Ludovic al IX-lea cel Sfant a acceptat sa ofere independenta Universitatii, totul fiind reglementat prin bula papala Parens Scientiatorum. De atunci, principiul autoguvernarii universitatilor a stat la baza organizarii acestora in intreaga traditie occidentala. El este reafirmat de Magna Charta Universitatum (declaratia de la Bologna) din 1988, carta semnata initial de 80 de universitati, acum fiind 668. Aici se defineste principiul autonomiei universitare, ce inseamna el in practica si, pe langa alte precizari, se afirma clar ca procesele de educatie si cercetare din univerisitati trebuie sa fie independente moral si intelectual de orice autoritate politica sau putere economica si ca libertatea educatiei si cercetarii este, de asemenea, fundamentala.

Voi exemplifica cu cateva articole ale legii guvernului, in forma sa initiala, Plx156, viziunea ingusta si revansarda a acestuia asupra autonomiei si pentru a-mi motiva acuzatia de ingradirea a acesteia . Apoi, voi adauga, unde este cazul, si eventualele amendamente din comisie:
- Art. 111. “Ministerul… controleaza modul in care universitatile isi exercita autonomia universitara” !!! A fost amendat cu “a posteriori”. Art. 113 din legea aprobata de Camera.
- Art. 115. “Ministerul… revoca rectorul prin ordin al ministrului cu consultarea Senatului universitar.” Indiferent de rezultatele consultarii!! Acest articol a fost creat pentru posibilitatea inlaturarii rectorilor insubordonati politic, neexistand vreo instanta de recurs pentru aceasta decizie. Amendamentul adus in comisie prevede ca “Ministerul … revoca rectorul prin ordin al ministrului in baza constatarii Consiliului de Etica si Management universitar, cu consultarea Senatului Universitar.” Art. 117 din legea aprobata de Camera.
- Art. 122. “Guvernul, pe baza contractului institutional, poate sa infiinteze si sa finanteze, cu consultarea Senatului universitar, intr-o institutie de invatamant superior publica, un program de studii sau o facultate…” . Din nou, indiferent de ce ar spune Senatul universitar… Spre exemplu, daca un Prim ministru sau un ministru, peste capul Senatului Universitatii in care acestia pot preda, vor sa isi faca o facultate “jucaria” lor, nimic nu ii poate impiedica! Decizia asupra oportunitatii infiintarii sau desfiintarii unei facultati o poate avea DOAR Senatul! Insa intr-o alta tara decat Romania… Amendamentul comisiei priveste doar sintaxa frazei. Art. 124 din legea aprobata de Camera.
- Art. 189, 190. Autorii legii si majoritatea parlamentara au o intelegere gresita asupra termenului de conducere corporatista a universitatii. Modul de desemnare a rectorilor deschide clar calea spre politizarea universitatilor. Modul de conducere colegiala si de alegere prin vot a rectorului in Senat este inlocuit cu unul in care o comisie de minim 12 membri, fata de cei 100+ membri ai Senatului, alcatuita din 50% membri ai universitatii(!?) si 50% personalitati ale vietii stiintifice si academice din tara si din strainatate, va decide rectorul dintre minim doi canditati. Din acest moment reprezentarea studentilor inceteaza. Art. 192, 193 din legea aprobata de Camera, fara amendamente de fond.
- Art. 190. Rectorul isi numeste singur prorectorii si tot el organizeaza concursul pentru desemnarea decanilor! Facultatile in acest punct NU vor mai avea nici un fel de cuvant de spus. Art. 193 din legea aprobata de Camera, fara amendamente de fond.
- Art. 194. Amendament al PDL, acceptat: “Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului de conducator sau de demnitar.” Articol scris special pentru Ecaterina Adronescu, PSD, – Politehnica Bucuresti, Nicolae Robu, PNL, – Politehnica Timisoara, Florian Popa, PSD, – UMF Bucuresti si Stefan Dragulescu, PDL, – UMF Timisoara. Art. 197 din legea aprobata de Camera.
- Art. 194. Amendament al PDL, acceptat: Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere in cadrul unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului”. Articol scris special pentru Andrei Marga, PNL. Art. 197 din legea aprobata de Camera.
- Acesta lege nu pune in centrul sistemului de educatie elevul sau studentul, dupa cum peroreaza peste tot reprezentantii guvernului, ea pune in centrul sistemului de educatie PDL. Toate articolele…

4. Insa cel mai important argument pentru care nu am votat aceasta lege il constituie art. 37, atat in forma guvernului cat si in cea a plenului. “In cadrul invatamantului preuniversitar cu predare in limbile minoritatilor nationale, toate disciplinele se studiaza in limba materna, cu exceptia disciplinei limba si literatura romana.”

Explicatiile sunt pe postarea urmatoare…

Related posts:

1. Astazi au inceput discutiile pe Legea educatiei