adomnitei
Sunt dezamagit pe moment de reactia celor doi lideri ieseni de la PSD si PDL, domnii Gh. Nichita si Dumitru Oprea, de a da curs invitatie mele la o dezbatere serioasa asupra viitorului apropiat al Iasiului. Dupa un prim raspuns incurajator pentru acest demers era normal sa incercam pasul urmator. Inteleg faptul ca a fost deranjant sa avansez si un interval de timp, respectiv week end-ul urmator. Chiar imi pare rau daca aceasta maniera de a propune acest pas a deranjat atat de mult incat sa nu avem intalnirea. Imi doresc ca orgoliul si mandria sa nu castige si de aceasta data. Prin urmare, daca ne vom intalni la Primarie sau intr-un alt spatiu, neutru sau nu, nu e o problema pentru mine ci dimpotriva, vin oriunde, oricand…

Eu inca mai trag speranta ca vom reusi sa avem o pace politica locala in perioada urmatoare macar asupra subiectelor importante. Mai spun aici ceea ce am afirmat si la conferinta de presa de ieri, ca, fara un acord unanim asupra solutiilor de adoptat pentru CET si RATP, acestea sunt condamnate. In matricea actuala organizatorica, managementul “ultra-performant” al ultimilor 6 ani a facut ca cele doua entitati sa nu mai aiba, din punctul meu de vedere, nici o sansa de supravietuire. Ele vor continua sa fie doua gauri negre pentru aruncat cu bani.

Mai este si bugetul local. Apelul meu era pentru a ajunge la un consens asupra principiilor pe baza carora ar trebui sa il construim, totul pentru a-l transforma dintr-o lista doar de cheltuieli intr-un instrument de dezvoltare locala. Propun chiar sa avem curajul sa realizam o bugetare multianuala, pentru a avea continuitate in realizarea proiectelor.

Eu apelul l-am facut. Nu dau termene pentru ca nu ar fi corect si nici constructiv. Astept ca domnii Nichita si Oprea sa trateze serios aceasta sansa la intelegere pentru Iasi si eu voi fi disponibil permanent. Nu vreau sa ajungem la momentul in care va fi prea tarziu. Iar acel moment nu e prea departe…